|
Terasele traditionale din centrul Bucurestiului tind sa fie inlocuite de cafenele sau terase scumpe si trendy, de multe ori lipsite de personalitate.
Topul se refera la terasele traditionale care au iesit, sau nu au intrat inca in atentia publicului, locuri pline de personalitate, dar ascunse. Nu toata lumea iubeste locurile trendy, cu aer snob si occidental, preferand compania mai conservatoare a teraselor populare, pentru atmosfera lor mai intima si mai fireasca. Din pacate, dinamica accelerata a ultimilor ani a lichidat in Bucuresti multe din ele, mai ales in centru – ramanand sa domine doar viata cartierelor paupere. Sunt terase de multe ori demodate si saracacioase, dar pe care tocmai lipsa de pretentii le face credibile si autentice: nu vor sa para mai emancipate decat sunt, nu incearca sa se adapteze cu tot dinadinsul la noile stiluri de viata venite de afara. Unele, cum e "La Catalin", au un iz burghez de Ardeal, altele, ca "La Conac" sau "Argentin", arata de-a dreptul patetic de sarace; unele sunt studentesti ("La Baricade", "Papillon"), in timp ce altele se adreseaza oamenilor mai in varsta ("Castel"). Insa in toate aceste locuri preturile sunt mici, berea ieftina, iar snobismele sau conceptiile de viata de import - ridicole. Criteriile au fost derivate tocmai din acest primat al autenticitatii: berea sa nu treaca de 5 lei, locurile sa aiba in primul rand personalitate (ca expresie a autenticitatii si firescului), apoi farmec (atmosfera). Nu trebuie sa fie sclipitor de frumoase ca mall-urile.
1. La Catalin (Grigore Capitanu 5)
Fostul "Cata 66" si-a schimbat numele si s-a mutat in zona 1 Mai, intr-o cladire caramizie nou-nouta. Nu exista firma afara (doar inauntru, pe casa), asa ca adresa e mai mult decat necesara. Publicul, urban spre corporate (publicitari, initiati in locurile ascunse ale Bucurestiului), s-a adaptat atmosferei locului, astfel incat localul e complet lipsit de fite urbane – genul de loc unde te duci sa mananci si apoi sa bei o bere cu familia sau prietenii: umbrele verzi de plastic, scaune de lemn, pietris pe jos si braduti imbracand gardul. Locul, pe scurt, arata curatel si romanesc, "burghez" in sensul bun, provincial, al cuvantului. Locul isi merita pe deplin renumele de afacere de familie – servirea e glumeata si prietenoasa, mancarea are gustul celei de acasa, iar portiile sunt neobisnuit de mari pentru Bucuresti, "americane" – iar preturile, pornind de aici, mai mult decat decente. Portiile sunt intr-atat de mari incat a aparut posibilitatea de a comanda o jumatate de portie: ciorba (7 lei) soseste, de pilda, intr-un bol in care e de fapt cantitatea a trei portii, snitelul de pui (18 lei) acopera farfuria intinsa, iar mititeii (2,4 lei) au 110 grame unul. Meniul e complet lipsit de bovarisme exotice scumpe sau "vlaho-boieresti" (vezi restaurantele Bucurestiului inchipuit de altadata), si dispune de mancaruri pe care le gasesti pe mesele de bloc sau in restaurantele nepretentioase: fripturi, ciorbe, mici, gratar, fasole, sarmale, pui shanghai.
2. Papillon (Matei Basarab 143)
Bar-terasa al studentilor de la teatru, aflat vizavi de UNATC. Prestigioasa vecinatate nu-si pune, din fericire, foarte mult amprenta asupra terasei, care are un aer cuminte, de terasa demodata de cartier – cu un bar amenajat intr-o cladire aratand a garaj, cu mese de plastic sau de lemn, cu un radio curgand pe FM. Preturile sunt extrem destudentesti (portii mari, foarte bine gatite, la 9-10 lei; 4-5 lei berea), in rest terasa respira pacea provinciei.
3. Aquarium (Constantin Daniel 4, in spatele Sectiei 1 de politie)
Bar cu terasa, frecventat in special de studentii de la SNSPA si ASE. Terasa e mica si intima, intr-o curte cu vita de vie si rogojini, intinzandu-se de-a lungul casei in care e amenajat barul. Casa e maruntica, de veche periferie bucuresteana, dand un farmec nepretentios terasei. Un contrast indoiosator de ridicol fac canapelutele de lounge din fund (in fata sunt insa mese de lemn). Preturile sunt in jur de 5 – 7 lei berea. Exista si sandvisuri in meniu – dar care nu sunt prea gustoase, venind in punga si fiind incalzite la microunde.
4. DeBUFET/UNA (Budisteanu 10)
Terasa Facultatii de Arte – plin de esarfe, biciclete parcate, muzica electro rafinata. Locul are un aer exclusivist-conspirativ destul de enervant, cu artisti care se plang ca locul s-a stricat. Promoveaza un singur brand de bere (nefiltrata/hipoglucidica/bruna/premium) – 3,5 lei halba, 5 lei sticla (anul trecut, acum e inca in renovare). In meniu sunt sandvisuri (mari si ieftine). Locul arata superb, in curtea aerisita a galeriei UNA, fara umbrelute, dar cu copertine albe deasupra. Daca oamenii ar disparea, ar fi una din cele mai frumoase terase din Bucuresti.
5. Terasa Muzeului Literaturii Romane (Dacia 12)
Terasa scriitorilor din vechea generatie, parte importanta a boemei artistice a ultimilor ani ai lui Ceausescu. Aer postcomunist, cu mese si scaune de plastic – dar spatioasa, racoroasa si umbrita de splendizi copaci batrani. Public imbatranit, cu figuri old school – discutii despre regele Carol, Marin Preda, principii de viata. Chelneri tineri, dar smecheri si sictiriti, care te fac la nota daca te imbeti. Preturi mici (3 lei halba, berea pana in 5 lei). Inchide devreme, la 10.
6. Restaurant 133/Castel (Dacia 17)
Este versiunea populara a Terasei Muzeului Literaturii Romane – publicul amesteca artisti de scoala veche, oameni simpli si fete indie. Unul din rarissimele locuri din zona Romana-Magheru care au supravietuit din anii '90, cu toata gloria si metehnele de atunci: aer rustic kitsch, mese de metal, chelneri lenesi si smecheriti, preturi mici, dar pentru portii microscopice. Berea e ieftina (4-5 lei), si e highly recomandat fanilor Romaniei profunde, celor alergici la atitudini urbane..
7. Pe Baricade (Radu Voda 23)
Ratacita printre blocurile din spatele Splaiului Unirii, departe de orice facultate, se afla una dintre cele mai cinstite terase studentesti din Bucuresti. Muzica curge galagioasa dupa un playlist rock, berea e foarte ieftina (3-4 lei), iar studentii de la mese sunt foarte normali si fara atitudini urbane. Amenajarea e "de Vama" cu bancute si mese de lemn de 4-6 persoane si pietris pe jos. Tim e cainele barului, impartind fara probleme locul cu doua pisici.
8. Klass/fosta terasa "La Grande Maguy" (Matasari 49)
Locatia (curtea unei casute ieftine de pe strada Matasari) si lumea amestecata care vine aici (interlopi din zona cam rau-famata din jur, lume din Protv, wannabes) fac personalitatea terasei. Locul are mese si banci de lemn (in fata casei) si canapele in spate – dar nimeni nu sta pe canapele, toata lumea se inghesuie in fata. Preturile sunt mici si se mananca binisor : ciorba de burta 7,5 lei, frigarui de pui 12,5 lei, bere 4-6 lei. Chelnerii sunt foarte prompti. Popularitatea terasei se leaga de perioada cand avea o masa de ping-pong.
9. La Conac (Sfantul Stefan 13A)
Este una din acele terase foarte ieftine, mai degraba urate, care se impune incet ca loc cult de intalnire pentru tinerii indie. Atrage, intai prin preturile neverosimil de mici pentru locatie (3-4 lei lei berea, doua feluri de mancare la 15 lei), prin austeritatea trashy a amenajarii (beton pe jos, banci de lemn, pereti de lemn de jur imprejur care ii dau aspectul claustrant al unei colivii). Personalitate in egala masura romaneasca si "garage", indie.
10. Argentin (Blanari 11-13, vizavi de Club A)
Cea mai trashy terasa din centru, emblema a undergroundului de la sfarsitul anilor '90 – cu bere la sticla costand 3 lei. De curand, terasa si-a deschis o autoservire, cu tacamuri si caserole de plastic. Terasa se intinde pitoreasca precum un cancer langa Club A, cu o puzderie de mese dezordonate de plastic inghesuite sub umbrele. Lumea amesteca in continuare intelectuali, studenti, lumpeni, tiganusi (care locuiesc in casele din jur). Sursa: Romania Libera / 2 mai 2008 |
Restaurante / Terase 
